Posibilitatea de a avea o părere nu tocmai favorabilă despre cei de care cineva e legat prin sentimente afectuoase e clar afirmata în Mândrie și prejudecată cu aerul că ea ar fi de fapt un loc comun.

Ea se regăsește de pildă într-una din acele replici abia schițate dar cu implicații imense pe care Jane Austen le ascunde printre cele cu aparentă banală sau chiar trădând o anume bună dispoziție pe care Elizabeth le rostește în discuțiile ei cu sora sa Jane: ea îi mărturisește că „sunt puțini oameni pe care îi iubește cu adevărat și încă și mai puțini cei despre care are o părere bună“.

„Un conflict al valorilor dintre eroină și cei mai apropiați de ea conflict mut și în general cunoscut numai de eroina însăși e de altfel o parte esențială a intrigii tuturor romanelor scrise de Jane Austen; și cum personajul central – în bună măsură autobiografic – e legat printr-o afecțiune adevărată de cei din preajma tensiunea aceasta dramatică e una interioară. În toate romanele ei Jane Austen atribuie eroinei centrale evidente trăsături autoportretistice și în maniera narațiunii clasicizante îi conferă rolul unui raisonneur; și întotdeauna temă să principală de reflecție e necesitatea de a păstra sentimente de afecțiune față de cei ale căror idei morale nu coincid cu ale sale.“ Dan Grigorescu

Rațiune și simțire