Educația sentimentală e perversă nu ca educație, ci ca literatură. Toate scenele de amor, destule, sunt mentale, iar efectele trupești țin de stilul în care sunt redate. Un tânăr se îndrăgostește de o femeie măritată, care nu știe de iubirea lui. Soțul nu-l vede niciodată ca pe un rival, și nici nu are de ce. Soția e femeia perfectă, soțul e burghezul adevărat, lipsit de scrupule. Dar iubirea romantică nu învinge. Învinge impuritatea vieții, în lupta cu o inocență ce se risipește, încet, ca o ceață matinală, fără ca soarele să fie cel care o topește. Un roman despre vise, de o subtilitate care pe alocuri taie până la sânge, fără să poți spune de unde curge…
