Sânge satanic. Ediția a III-a

Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi și mă droghez în fiecare săptămână – așa se autocaracterizează M., personajul principal din romanul Sânge satanic.

Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest threesome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Totul se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia.

Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce gust și ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea cu care se joacă M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele TV, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?

Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?

„Până la urmă, toți ar trebui să avem sânge satanic, dacă asta e antidotul la uluitoarea, nesfârșita prostie omenească. Romanul Cristinei e un obuz gata să explodeze în capul tuturor celor cu gusturi proaste și al ignoranților. Un roman atât de viu, de actual, în care disperarea în fața umanității ratate se exprimă printr-un umor mortal. Inteligență, viteză, vocabular verde, autentic. Citind, îți aduci aminte că mare parte dintre cei care și-au dat viața la Revoluție au fost rockeri. Critică nemiloasă și zurlie, cartea mai este și un imn închinat naivităților și entuziasmelor adolescentine. Niciodată clișeistică, exprimarea este spectaculoasă. Asemenea unui skijet, aș zice, dacă nu aș urî tot ce ține de tehnică. Sânge satanic este un manual de igienă a creierului în timpuri când capetele majorității bolborosesc de toxine și slănină. Toți ne regăsim între pagini – de la maneliști, până la babele din troleu, sau îndrăgostiții cinici sub clar de lună.“ (Felix Nicolau)

„Sânge satanic e o carte excepțional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clișeele scrisului și creează o viziune epică atât de convingătoare, încât, citind-o, te simți imediat contaminat de aventura adolescenței răzvrătite.“ (Doina Ruști)

„Adevăratul Trainspottin’ aici e de căutat. Dacă Dostoievski s-ar fi întâlnit cu Irvine Welsh ar fi putut pune de-o coproducție, iar un tânăr Tarantino s-ar fi apucat s-o demoleze prin ecranizare!“ (Dan-Silviu Boerescu)

„Romanul e bine scris, limbajul e viu și necenzurat, atmosfera bahică și anti-socială este credibilă și i se potrivește perfect personajului. O carte care se citește ușor și cu interes, care acoperă o plajă mare și lberă, cum nu prea mai e cea de la Vama Veche, unde ajung – firesc – personajele cărții, restul acțiunii având loc la București, adică aici și acum“ (Mihail Vakulovski)