„Că pentru a acredita mitul romantic al efemeridelor de geniu Charlotte Bronte (1816–1855) a creat în scurtul răstimp al vieții o operă remarcabilă. Titlurile ei se succed cu anxioasa precipitare la intervale scurte (Jane Eyre 1847; Shirley 1849; Vilette 1853 The Professor postum 1857) că tot atâtea încercări de a exorciza un prea timpuriu deznodământ sau măcar de a-i suspendă vremelnic iminentă.
În Jane Eyre aceasta tensiune tragică pare să afle un răgaz prielnic care îngăduie sinteza fericită a tradiției prozei de analiza inaugurata în Anglia de Jane Austen cu fastul crepuscular al romantismului „gotic“ și cu spiritul necruțător de observație realistă al romanului epocii victoriene aflată atunci la începuturile ei.“ – Cornel Mihai Ionescu
