Premiul pentru literatură al guvernatorului Canadei. Premiul Rea pentru proză scurtă. Premiul Lannan pentru literatură. Premiul W.H. Smith pentru carte (Anglia). Premiul Pescara (Italia). Premiul Asociației Naționale a Criticilor Literari (SUA, 1998). Premiul Giller (1998, 2004). Premiul Man Booker Internațional (2009)

Viețile personajelor lui Alice Munro intră brusc într-un con de lumină grație unor evenimente singulare sau unor amintiri neașteptate care trezesc, răscolitor, trecutul. Iar trecutul, așa cum descoperă eroinele ei, este făcut nu doar din ceea ce rămâne în amintire, ci și din ceea ce a fost uitat. Trecutul dăinuie undeva, în imediata vecinătate a aducerii aminte — până în clipa în care piesele de puzzle se regrupează subit, stârnind de cele mai multe ori suferință. Femeile privesc înapoi la cele care-au fost în tinerețe, la căsătoriile făcute de timpuriu, pe când erau naive și încrezătoare, la soții dificili, cu tabieturile lor pretențioase. Sunt marcate de un fel de disperare subliminală, de regret față de ceea ce ar fi putut să fie, față de alegeri care nu au fost făcute, față de amintiri suprimate într-un gest precaut de echilibru emoțional. Dar există în același timp speranță, există o a doua șansă, există oameni care se reinventează, care se iau la trântă cu viața, care au mers înainte și au curajul de a retrăi amintiri ascunse, de a trece dincolo de ceea ce a reținut memoria.

Dragostea Unei Femei Cumsecade